văitător - explicat in DEX

văitător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar.) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător.

văitător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre

văitător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] — Văita + suf. -ător.