văităreț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ,văităreți, -e, adj. (Rar.) Văitător. – Văita + suf. -ăreț.
văităreț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) văităréț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităréți; f. văităreáță, pl. văităréțe
văităreț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ,văităreți, -e, adj. (Rar) Văitător. — Văita + suf. -ăreț.