văicăreț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VĂICĂRÉȚ, -EÁȚĂ,văicăreți, -e, adj. (Pop. și fam.) Care se văicărește. – Văicări + suf. -eț.
văicăreț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VĂICĂRÉȚ, -EÁȚĂ,văicăreli, -e, adj. (Pop. și fam.) Care se văicărește. — Văicări + suf. -eț.