văgaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂGÁȘ, văgașe (văgașuri), s. n. (
Reg.)
V. făgaș.văgaș (Dicționaru limbii românești, 1939)văgáș și
hăgáș (vest) și
hogáș (est) n., pl.
e (ung.
vágás, d.
vágni, a tăĭa. V.
văgăună). Urmă adîncă lăsată de roata caruluĭ (fr.
ornière).
Fig. Direcțiune saŭ cale de urmat:
a purcede pe hogașu îmbunătățirilor. Desprinderĭ înrădăcinate, rutină. – Și
hăŭgaș (nord),
făgaș (Munt.) și
ogaș (Ban. Olt).
văgaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)văgaș, n. V.
făgaș.văgaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂGÁȘ s. n. v. făgaș.