văgăună - explicat in DEX

văgăună (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VĂGĂÚNĂ, văgăuni, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. Încăpere strâmtă și întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. și: văgăune] – Et. nec.

văgăună (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
văgăúnă s. f., g.-d. art. văgăúnii; pl. văgăúni

văgăună (Dicționaru limbii românești, 1939)
văgăúnă și (rar) găvăúnă f., pl. ĭ (ung. vágány, văgăună. V. și văgaș). Vale, adîncătură: m´am rătăcit pin [!] văgăunile munților. Fig. Iron. Căsuță mizeră într´o mahala înfundată: locuind pin [!] cine știe ce văgăună. V. beŭcă.

văgăună (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
văgăună f. loc înfundat între două dealuri pe unde se scurg apele. [Origină necunoscută].

văgăună (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VĂGĂÚNĂ, văgăuni, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. încăpere strâmtă și întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. și: văgăune] — Et. nec.