văduviță - explicat in DEX

văduviță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VĂDUVÍȚĂ, văduvițe, s. f. 1. Văduvioară (1). 2. (Iht.) Văduvioară (2). – Văduvă + suf. -ioară.

văduviță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
văduvíță (rar) s. f., g.-d. art. văduvíței; pl. văduvíțe

văduviță (Dicționaru limbii românești, 1939)
văduvíță f., pl. e (d. văduvă). Un mic pește de rîŭ (leviscus virga).

văduviță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
văduviță f. pește gras, cu carnea foarte gustoasă, crește peste un kgr. și poate ajunge la 60 cm lungime (Idus melanotus).

văduviță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VĂDUVÍȚĂ, văduvițe, s. f. (Rar) 1. Văduvioară (1). 2. (Iht.) Văduvioară (2). — Văduvă + suf. -iță.