văduv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VẮDUV, -Ă, văduvi, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Bărbat) care și-a pierdut soția prin moarte sau (femeie) care și-a pierdut soțul prin moarte și nu s-a recăsătorit; vădan.
2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. –
Lat. viduus, -ua.văduv (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vắduv (-vi), s. m. –
1. bărbat care și-a pierdut soția prin moarte. –
2. (
Adj.) Vid, liber, gol. –
Var. Trans. văduu, vădan, Mold. văduvoi, vădăoi, văduoi, Trans. văduvariu, vădulariu. Mr. veduu. Lat. vĭdŭus (Pușcariu 1851; REW 9321),
cf. it. vedovo, prov. vezoa, fr. veuf, cat.,
sp. viudo, port. viuvo. Pentru evoluția celui de-al doilea
v, cf. it. vedovo și
măduvă (Tiktin; după părerea eronată a lui Cihac, II, 443 și Conev 59, din
sl. vidova „văduvă”). Uz general (
ALR, I, 279).
Vădan, pe care Tiktin îl găsește greu de explicat, trebuie să fie în loc de *
văduvan, cf. văduvoi față de
văduoi. –
Der. văduvă (
var. vădană, văduvoaie, văduvoaie, văduvioară, văduviță),
s. f. (femeie căreia i-a murit soțul), din
lat. vĭdŭa (după Miklosich,
Lexicon, 116, din
sl. vĭdova);
văduvioară (
var. văduviță),
s. f. (pește, Idus melatonus; plantă, Scabiosa atotpurpurea);
văduvi (
var. Mold. vădăni),
vb. (a rămîne văduv; a lipsi de, a lăsa gol);
văduvie (
var. Mold. vădanie),
s. f. (starea de văduv sau de văduvă);
vădu(v)esc, adj. (de văduv).
văduv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vắduv adj. m., s. m., pl.
vắduvi; adj. f., s. f.
vắduvă, pl.
'văduvevăduv (Dicționaru limbii românești, 1939)vắduv, -ă adj. și s. (lat.
vĭduus, vĭdua, de unde vrom.
văduŭ, văduŭă [
văduo, ca
noo îld.
noŭă]. Apoĭ s´a făcut
văduvă, care a prefăcut masculinu
văduŭ în
văduv. It.
védovo, -va, pv.
vezoa, fr.
veuf, veuve, cat.
viuda, sp.
viudo, viuda, pg.
viuvo, -va. V.
vădană). Rămas fără soție (pin [!] moarte):
om văduv, femeĭe văduvă; un văduv, o văduvă. Fig. Rar. Lipsit de:
un sat văduv de locuitorĭ. – În est masc. și
văduvóĭ.văduv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)văduv a. și m.
1. bărbat rămas fără soție (prin moarte sau despărțenie);
2. fig. lipsit de:
oraș văduv de locuitori. [Vechiu-rom.
văduu (cf. Mold.
vădăoiu, văduvoiu (CR.) = lat. VIDUUS].
văduv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan.
2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. —
Lat. viduus, -ua.