vădrar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂDRÁR, vădrari, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. –
Vadră +
suf. -ar.vădrar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vădrár (vă-drar) s. m., pl.
vădrárivădrar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂDRÁR, vădrari, s. m. (în trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. —
Vadră +
suf. -
ar.