văcuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VĂCÚȚĂ,văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă; văcușoară. – Vacă + suf. -uță.
văcuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) văcúță s. {., g.-d. art. văcúței; pl. văcúțe
văcuță(Dicționaru limbii românești, 1939) văcúță f., pl. e. Vacă mică.
văcuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VĂCÚȚĂ,văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă; văcușoară. — Vacă + suf. -uță.