văcsuitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VĂCSUITÓR, -OÁRE,văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] – Văcsui + suf. -tor.
văcsuitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) văcsuitór(-su-i-) s. m., pl. văcsuitóri
văcsuitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VĂCSUITÓR, -OÁRE,văcsuitori, -oare, s. m. și f. Lustragiu. [Pr.: -su-i-] — Văcsui + suf. -tor.