văcsuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VĂCSUÍRE s. f. Acțiunea de a văcsui. – V. văcsui.
văcsuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) văcsuíre s. f., g.-d. art. văcsuírii; pl. văcsuíri
văcsuire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VĂCSUÍRE,văcsuiri, s. f. Acțiunea de a văcsui. — V. văcsui.