văcar - explicat in DEX

văcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VĂCÁR, văcari, s. m. 1.Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius.

văcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
văcár s. m., pl. văcári

văcar (Dicționaru limbii românești, 1939)
văcár m. (d. vacă, it. vaccajo, pv. vaquier, fr. vacher, sp. vaquero, pg. vaqueiro. D. rom. vine rut. vakar). Păzitor de vacĭ. A te supăra ca văcaru pe sat, a te supăra din senin și fără ca cel pe care te-aĭ supărat să știe că eștĭ supărat. – Fem. văcăreasă și -íță.

văcar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
văcar m. păzitor de vaci.

văcar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VĂCÁR, văcari, s. m. 1. Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. — Lat. vaccarius.