văcăriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂCĂRÍȚĂ, văcărițe, s. f. Femeie care duce la păscut și păzește vacile; văcăreasă. –
Văcar +
suf. -iță.văcăriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)văcăríță s. f., g.-d. art.
văcăríței; pl.
văcăríțevăcăriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VĂCĂRÍȚĂ, văcărite, s. f. Femeie care duce la păscut și păzește vacile; văcăreasă. —
Văcar +
suf. -
iță.