văioagă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)văioágă,
văioáge, s.f. (reg.)
1. vâlcea.
2. chirpici, vălătuc.
văioagă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))VĂIOÁGĂ, văioage, s. f. Văiugă
1. – Din
văi (
pl. lui
vale) +
suf. -oagă.văĭoagă (Dicționaru limbii românești, 1939)văĭoágă și
văĭúgă f., pl.
oage, ugĭ. Est. Vălcea. – Pl.
-e: avea cărărĭ înspre doŭă văĭuge (Sadov. VR. 1930, 9-10, 193). V.
dolie.