vârtelnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂRTÉLNIC, -Ă, vârtelnici, -ce, adj. (Rar) Care se învârtește ca o vârtelniță. ♦ (Neobișnuit) Cu vârtejuri, plin de vârtejuri. –
Cf. vârtelniță.vârtelnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vârtélnic (rar) adj. m., pl.
vârtélnici; f.
vârtélnică, pl.
vârtélnicevârtelnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vârtelnic a. care se învârtește:
sucind fusul vârtelnic AL.
vârtelnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂRTÉLNIC, -Ă, vârtelnici, -ce, adj. (Rar) Care se învârte ca o vârtelniță. ♦ (Neobișnuit) Cu vârtej uri, plin de vârtejuri. —
Cf. vârtelniță.