vârtejui - explicat in DEX

vârtejui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui.

vârtejui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă

vârtejui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. — Vârtej + suf. -ui.