vârteji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) învârteji, a (se) învolbura. – Din
vârtej.vârteji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
vârtejésc, imperf. 3 sg.
vârtejeá; conj. prez. 3
să vârtejeáscăvârtejì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vârtejì v. a întoarce în toate părțile:
a vârteji ochii.vârteji (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂRTEJÍ, vârtejesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. (Rar) A (se) învârteji, a (se) învolbura. — Din
vârtej.