vârstnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂRSTNICÍE s. f. (Rar) Vârstă
1 de adult. –
Vârstnic +
suf. -ie.vârstnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vârstnicíe (rar) (vârst-ni-) s. f., art. vârstnicía, g.-d.
vârstnicíi, art.
vârstnicíeivârstnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vârstnicie f. majorat.
vârstnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂRSTNICÍE s. f. (Rar) Vârstă
1 de adult. —
Vârstnic +
suf. -
ie.