vârstat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vârstát / vrâstát (reg.) adj. m., pl. vârstáți / vrâstáți; f. vârstátă / vrâstátă, pl. vârstáte / vrâstáte
vârstat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vârstat a. cu vârste, vărgat.