vârstă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VẤRSTĂ1, vấrste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. ◊
Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ◊
Loc. adj. În vârstă = bătrân.
De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu...
Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă.
Între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr.
2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. ◊
Vârsta a treia = perioada de după pensionare.
3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.)
4. (
Înv.; în sintagma)
Vârsta de mijloc = evul mediu.
5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de straturi grupate într-un etaj geologic. [
Var.: (
reg.)
vrấstă s. f.] – Din
sl. vrusta.vârstă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VẤRSTĂ2, vârste, s. f. (
Reg.)
1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare.
2. Mănunchi de flori, buchet. [
Var.:
vrấstă s. f.] – Din
scr. vrsta.vârstă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)vấrstă, -e, (vrâstă), s.f. – Dungă, linie, vargă. În trecut, cergile de lână erau țesute „în vârste„, adică în negru și alb, cromatică simplă, oferită de culoarea naturală a lânii (Caia 2002: 45). Vârsta, veche familie românească din Vadu Izei. – Din sl. vrǔsta (Cihac cf. DER).
vârstă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vârstă f.
1. durată obișnuită a vieții: (
un nume)
să treacă peste vârste și peste ani să sboare GR. AL.;
2. timp scurs dela naștere:
omul e major dela vârsta de 21 ani; 3. epocă a vieții:
cele patru vârste ale omului sunt: copilăria (0-15 ani),
junețea (15-25 ani),
maturitatea (25-55 ani) și bătrânețea;
cele patru vârste ale lumii (vârsta de aur, de argint, de aramă și de fier), perioade poetice în răstimpul cărora se crede că oamenii au fost din ce în ce mai puțin virtuoși și mai puțin fericiți;
vârsta de piatră, de bronz, de fier, epoce preistorice caracterizate prin uzul instrumentelor de piatră, apoi de bronz și în fine de fier;
4. bătrânețe:
e un om în vârstă; 5. dungă, vargă. [Mold.
vrăstă = slav. VRŬSTA, etate, rang, linie].
vârstă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VẤRSTĂ1, vârste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate, ◊
Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ◊
Loc. adj. În vârstă = bătrân.
De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu...
Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă.
între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr.
2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare, ◊
Vârsta a treia = perioada de după pensionare.
3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.)
4. (
înv.; în sintagma)
Vârsta de mijloc = Evul Mediu.
5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de strate grupate într-un etaj geologic. [
Var.: (
reg.)
vrấstă s. f.] — Din
sl. vrusta.vârstă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VẤRSTĂ2, vârste, s. f. (
Reg.)
1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare.
2. Mănunchi de flori, buchet. [
Var.:
vrấstă s. f.] —Din
sb. vrsta.vârstă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)v'ârstă1 (etate) s. f., g.-d. art.
v'ârstei; pl.
v'ârstevârstă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)v'ârstă2 / vr'âstă (dungă, buchet) (reg.) s. f., g.-d. art.
v'ârstei / vr'âstei; pl.
v'ârste / vr'âste