vârlav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂRLÁV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (
Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din
scr. vrljav.vârlav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vârláv (reg.) adj. m., pl.
vârlávi; f.
vârlávă, pl.
vârlávevârlav (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂRLÁV, -Ă, vârlavi, -e adj. (
Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. — Din
sb. vrljav.