vârfuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VÂRFÚȚ s. n. Vârfuleț. [Var.: vârvúț s. n.] – Vârf + suf. -uț.
vârfuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vârfúț (rar) s. n.
vârfuț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VÂRFÚȚ s. n. (Rar) Vârfuleț. [Var.: vârvúț s. n.] — Vârf + suf. -uf.