vârfar - explicat in DEX

vârfar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÂRFÁR, vârfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza fânul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar.

vârfar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vârfár s. n., pl. vârfáre

vârfar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÂRFÁR, vârfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza finul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. — Vârf + suf. -ar.