vârșar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂRȘÁR, vârșari, s. m. Pescar care pescuiește cu vârșa. –
Vârșă +
suf. -ar.vârșar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vârșár s. m., pl.
vârșárivârșar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂRȘÁR, vârșari, s. m. Pescar care pescuiește cu vârșa. —
Vârșă +
suf. -
ar.