vârșă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VẤRȘĂ, vârșe, s. f. Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie; vintir. [
Pl. și:
vârși] – Din
scr. vrša.vârșă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)vấrșă, -e, (vârsă), s.f. – Unealtă de pescuit utilizată frecvent pe Lăpuș și pe Someș, confecționată din nuiele, în forma unui cilindru, legate la un capăt în jurul unui butuc de lemn; în partea opusă, gaura vârșei este întoarsă spre interior în formă conică, cu un orificiu pe unde intră peștii, la momeală (Șainelic 1986: 46): „Tare-i vârșa, tare-i balta” (Bârlea 1924 II: 269). – Din sl. vrǔsije, srb. vrša (DER, DEX).
vârșă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vârșă f. Mold. V.
vârșie.vârșă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VẤRȘĂ, vârșe, s. f. Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie; vintir. [
Pl. și:
vârși] — Din
sb. vrša.