vânturos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNTURÓS, -OÁSĂ, vânturoși, -oase, adj. (
Înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vânt, vântos. ♦
Fig. Neserios, ușuratic. –
Vânt +
suf. -os.vânturos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vânturós (înv.) adj. m., pl.
vânturóși; f.
vânturoásă, pl.
vânturoásevânturos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂNTURÓS, -OÁSĂ, vânturoși, -oase, adj. (
înv.; despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vânt, vântos. ♦
Fig. Neserios, ușuratic. —
Vânt +
suf. -
os.