vânturatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic, nestatornic, flușturatic. –
Vânturi (
pl. lui
vânt) +
suf. -atic.vânturatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vânturátic (rar) adj. m., pl.
vânturátici; f.
vânturátică, pl.
vânturáticevânturatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vânturatic a.
fig. flușturatic.
vânturatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic. —
Vânturi (
pl. lui
vânt) +
suf. -
atic.