vânturătură - explicat in DEX

vânturătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÂNTURĂTÚRĂ, vânturături, s. f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea semințelor; pleavă. – Vântura + suf. -ătură.

vânturătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri

vânturătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÂNTURĂTÚRĂ, vânturături, s. f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea semințelor; pleavă. — Vântura + suf. -ătură.