vântuleț - explicat in DEX

vântuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÂNTULÉȚ, vântulețe, s. n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor. – Vânt + suf. -uleț.

vântuleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vântuléț s. n., pl. vântuléțe

vântuleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÂNTULÉȚ, vântulețe, s. n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor. — Vânt + suf. -ulei.