vântos - explicat in DEX

vântos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os.

vântos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vântós adj. m., pl. vântóși; f. vântoásă, pl. vântoáse

vântos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vântos a. repede ca vântul: cu aripi vântoase EM. [Lat. VENTOSUS].

vântos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. — Vânt + suf. -os.