vânticel - explicat in DEX



vânticel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel.

vânticel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vânticél s. n., pl. vânticéle

vânticel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. — Vânt + suf. -icel.

Alte cuvinte din DEX

V UZURPATOR UZURPATOARE « »VA VACA VACADEMARE