vânjoșenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNJOȘÉNIE, vânjoșenii, s. f. Putere fizică; forță, tărie, vânjoșie. –
Vânjos +
suf. -ie.vânjoșenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vânjoșénie (pop.)
(-ni-e) s. f., art.
vânjoșénia (-ni-a), g.-d. art.
vânjoșéniei; pl.
vânjoșénii, art.
vânjoșéniile (-ni-i-)vânjoșenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂNJOȘÉNIE, vânjoșenii, s. f. (
Pop.) Putere fizică; forță, tărie, vânjoșie. —
Vânjos +
suf. -
enie.