vânj - explicat in DEX

vânj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÂNJ s. n., (2) vânji, s. m. 1. S. n. (Înv. și pop.) Putere, vigoare 2. S. m. (Bot.) Velniș. – Cf. sl. vonzu.

vânj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vânj¹ (plantă) s. m., pl. v'ânji

vânj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vânj² (putere) (înv., pop.) s. n.

vânj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vânj m. 1. V. gânj; 2. pl. Bot. velniș (arbore cu frunze vânjoase). [Slav. VÕJE, funișoară (din VẼJÕ, a lega)].

vânj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÂNJ s. n., (2) vânji, s. m. 1. S. n. (înv. și pop.) Putere, vigoare. 2. S. m. (Bot.) Velniș. — Cf. sl. vonzu.