vânat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare.
2. Ceea ce vânează cineva;
p. restr. carnea unui animal vânat. –
V. vâna.vânatVÂNÁT, -Ă, vânați, -te, adj. v.
VÂNA. – [DEX '98]
vânat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vânát s. n., pl.
vânáturivânat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vânat n. fiară ucisă sau prinsă la vânătoare spre a fi mâncată. [Lat. VENATUS].
vânat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare.
2. Ceea ce vânează cineva;
p. restr. carnea unui animal vânat. —
V. vâna.