vânătorime - explicat in DEX

vânătorime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÂNĂTORÍME s. f. Mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor. – Vânător + suf. -ime.

vânătorime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vânătoríme s. f., g.-d. art. vânătorímii

vânătorime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÂNĂTORÍME s. f. Mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor. — Vânător + suf. -ime.