vânătorie - explicat in DEX

vânătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÂNĂTORÍE s. f. (Rar) Vânătoare; p. ext. îndeletnicirea de vânător. – Vânător + suf. -ie.

vânătorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vânătoríe (rar) s. f., art. vânătoría, g.-d. vânătoríi, art. vânatoríei

vânătorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÂNĂTORÍE s. f. (Rar) Vânătoare; p. ext. îndeletnicirea de vânător. — Vânător + suf. -ie.