vânătoresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNĂTORÉSC, -EÁSCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. –
Vânător +
suf. -esc.vânătoresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vânătorésc adj. m., f.
vânăloreáscă; pl. m. și f.
vânătoréștivânătoresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vânătoresc a. ce ține de vânător sau de vânătoare.
vânătoresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂNĂTORÉSC, -EÁSCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. —
Vânător +
suf. -
esc.