vânătaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂNĂTÁIE, vânătăi, s. f. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză, vinețeală. –
Vânăt +
suf. -aie.vânătaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vânătáie s. f., art.
vânătáia, g.-d. art.
vânătắii; pl.
vânătắivânătaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vânătaie f. semn vânăt pe piele (cauzat de lovituri).
vânătaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂNĂTÁIE, vânătăi, s. f. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză, vinețeală. —
Vânăt +
suf. -
aie.