vânăt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VẤNĂT, -Ă, vineți, -te, adj.,
s. n.,
s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete). ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării etc.)
2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Învinețit; palid, livid.
3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenușiu bătând în albastru; sur.
II. S. n. Culoare vânătă (
I 1).
III. S. f. (
Bot.) Pătlăgea vânătă,
v. pătlăgea. –
Lat. venetus.vânăt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vânăt a. albastru închis. [Lat. VENETUS, azuriu].
vânăt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VẤNĂT, -Ă, vineți, -te,
adj.,
s. n.,
s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete). ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării etc.).
2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Învinețit; palid, livid.
3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenușiu bătând în albastru; sur.
II. S. n. Culoare vânătă (
I 1).
III. S. f. (
Bot.) Pătlăgea vânătă
v. pătlăgea. —
Lat. venetus.vânăt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)v'ânăt2 (culoare) s. n.
vânăt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)v'ânăt1 adj. m., pl.
víneți; f.
v'ânătă, pl.
vínete