vână (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VẤNĂ, vine, s. f. I. 1. Vas sangvin de diferite mărimi, care duce sângele de la organe și țesuturi la inimă;
p. gener. (
fam.) orice vas sangvin; venă (
1). ◊
Expr. a-i îngheța (sau
a i se slei)
cuiva sângele în vine = a-l cuprinde pe cineva groaza, a încremeni de frică.
2. (
Pop.) Fibră musculară; tendon, zgârci; mușchi. ◊
Vână de bou = cravașă făcută din ligamentul cervical posterior al boului;
p. ext. baston de cauciuc folosit de cei care mențin ordinea publică. ◊
Loc. adj. Tare (sau
bun)
de vână = puternic, viguros.
Slab de vână = neputincios, slăbănog. ◊
Expr. A fi numai vână = a fi sprinten, agil, puternic.
3. (
Pop.) Parte a piciorului cuprinsă între genunchi și gleznă; gambă. ◊
Loc. adj. și adv. Pe (sau
în)
vine = (despre pantaloni) lăsați sau căzuți mai jos de talie; spre genunchi; (despre oameni) cu pantalonii lăsați sau căzuți. ◊
Loc. adv. pe vine = ghemuit, cu genunchii îndoiți, sprijinind greutatea corpului pe gambe. ◊
Expr. (
Reg.; în legătură cu verbe de mișcare)
Cu coada între vine = umilit, rușinat.
II. 1. Pătură minerală continuă infiltrată între celelalte straturi ale solului; filon. ♦ Pânză subterană de apă.
2. Șuviță, coloană de lichid;
p. ext. dâră. ◊
Vâna apei = curentul, șuvoiul apei.
3. (
Bot.) Nervură. ♦ Fiecare dintre ramificațiile rădăcinii unui copac. –
Lat. vena.vână (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)vấnă, s.f. – (min.) Filon, zăcământ (Gh. Pop 1971). – Lat. vena.
vână (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vână f.
1. canal mic ce readuce la inimă sângele distribuit de artere;
2. nerv de animal:
vână de bou; 3. încheieturile genuchilor:
a ședea pe vine; 4. dungă lungueață în lemn sau în marmoră;
5. locul unei mine unde s’află metalul sau mineralul;
6. fig. vână poetică, dispozițiune naturală pentru poezie. [Lat VENA].
vână (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VẤNĂ, vine, s. f. I. 1. Vas sangvin de diferite mărimi, care duce sângele de la organe și țesuturi la inimă;
p. gener. (
fam.) orice vas sangvin; venă (
1). ◊
Expr. A-i îngheța (sau
a i se slei)
cuiva sângele în vine = a-l cuprinde pe cineva groaza, a încremeni de frică.
2. (
Pop.) Fibră musculară; tendon, zgârci; mușchi. ♦
Vână de bou = cravașă făcută din ligamentul cervical posterior al boului;
p. ext. baston de cauciuc folosit de cei care mențin ordinea publică, ◊
Loc. adj. Tare (sau
bun)
de vână = puternic, viguros.
Slab de vână = neputincios, slăbănog. ◊
Expr. A fi numai vână = a fi sprinten, agil, puternic.
3. (
Pop.) Parte a piciorului cuprinsă între genunchi și gleznă; gambă. ◊
Loc. adj. și adv. Pe (sau
în)
vine = (despre pantaloni) lăsați sau căzuți mai jos de talie; spre genunchi; (despre oameni) cu pantalonii lăsați sau căzuți. ◊
Loc. adv. Pe vine = ghemuit, cu genunchii îndoiți, sprijinind greutatea corpului pe gambe. *-
Expr. (
Reg.; în legătură cu verbe de mișcare)
Cu coada între vine = umilit, rușinat.
II. 1. Pătură minerală continuă infiltrată între celelalte straturi ale solului; filon. ♦ Pânză subterană de apă.
2. Șuviță, coloană de lichid;
p. ext. dâră. ◊
Vâna apei = curentul, șuvoiul apei.
3. (
Bot.) Nervură. ♦ Fiecare dintre ramificațiile rădăcinii unui copac. —
Lat. vena.vână (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)v'ână (vas sangvin, tendon, gambă, film, pânză de apă, nervură) s. f., g.-d. art.
vínei; pl.
víne