vâlvoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂLVOÁRE, vâlvori, s. f. Vâlvătaie. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. [
Var.: (
pop.)
vulvoáre s. f.] –
Cf. vâlvă.vâlvoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vâlvoáre (rar) s. f., g.-d. art.
vâlvórii; pl.
vâlvórivâlvoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂLVOÁRE, vâlvori s. f. (Rar) Vâlvătaie. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. [
Var.: (
pop.)
vulvoáre s. f.] —
Cf. vâlvă.