vâlcicuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VÂLCICÚȚĂ,vâlcicuțe, s. f. Diminutiv al lui vâlcică. – Vâlcică + suf. -uță.
vâlcicuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vâlcicúță (rar) s. f., g.-d. art. vâlcicúței; pl. vâlcicúțe
vâlcicuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VÂLCICÚȚĂ,vâlcicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui vâlcică. — Vâlcică + suf. -uță.