vâlcea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂLCEÁ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică.
2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (
1). –
Lat. *vallicella (=
vallicula).
vâlcea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vâlceá / vâlcícă s. f., art.
vâlceáua / vâlcíca, g.-d. art.
vâlcélei; pl.
vâlcéle, art.
vâlcélelevâlcea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂLCEÁ, -ÍCĂ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică.
2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (
1). —
Lat. *
vallicella (=
vallicula). —
Vâlcícă cu schimbare de
suf.