vâșca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÂȘCÁ, vâșc, vb. I.
Intranz. (
Reg.)
1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti.
2. Fig. A cârti, a murmura. –
Et. nec.vâșca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg.
vâști, 3
v'âșcă; conj. prez. 3
să v'âștevâșca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÂȘCÁ, vâșc, vb. I.
Intranz. (
Reg.)
1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti.
2. Fig. A cârti, a murmura. —
Et. nec.