uvraj - explicat in DEX

uvraj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UVRÁJ, uvraje, s. n. 1. (Înv.) Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. 2. (Lucrare de) construcție. [Var.: uvrágiu s. n.] – Din fr. ouvrage.

uvraj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
UVRÁJ, uvráje, s.n. (sil. -vraj)

uvraj (Dicționar de neologisme, 1986)
UVRÁJ s.n. (Liv.) 1. Parte a unei cetăți sau a unui fort capabilă de luptă independentă în caz de încercuire. 2. Lucrare de construcții. [< fr. ouvrage].

uvraj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uvráj (înv.) (u-vraj) s. n., pl. uvráje

uvraj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*uvráj n., pl. e (fr. ouvrage). Barb. Lucrare (materială orĭ scrisă, adică „operă, carte”): uvraj de consolidare a maluluĭ, uvraj de drept.

uvraj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
uvraj n. operă literară (= fr. ouvrage).

uvraj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UVRÁJ, uvraje, s. n. (înv.) 1. Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. 2. (Lucrare de) construcție. [Var.: uvrágiu s. n.] — Din fr. ouvrage.