ușura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UȘURÁ, ușurez, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. A reduce sau a scădea din greutate.
2. Fig. A(-și) alina, a(-și) potoli o suferință fizică sau morală. ♦ A (se) destăinui pentru a-și alina o durere sufletească. ♦
Refl. (Despre boli) A ceda, a slăbi, a se ameliora. ♦
Tranz. A înlesni, a facilita.
3. A (se) elibera, a scoate sau a ieși de sub apăsarea unui lucru greu; a (se) despovăra. ◊
Expr. (
Fam.)
A (
se)
ușura de bani = a face să cheltuiască sau a cheltui o mare sumă de bani sau toți banii. ♦
Tranz. Fig. A scuti; a salva. – Din
ușor2.