ustensilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)USTENSÍLĂ, ustensile, s. f. Obiect care servește la efectuarea unor operații curente în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. – Din
fr. ustensile.ustensilă (Dicționar de neologisme, 1986)USTENSÍLĂ s.f. Instrument, unealtă, sculă, folosită în mod curent. [< fr.
ustensile, cf. lat.
ustensilia].
ustensilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)USTENSÍLĂ s. f. unealtă, sculă. (< fr.
ustensile)
ustensilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ustensílă s. f.,
g.-d. art. ustensílei; pl. ustensíleustensilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)USTENSÍLĂ, ustensile, s. f. Obiect care se folosește la executarea unor operații în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. — Din
fr. ustensile.