usnă - explicat in DEX

usnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÚSNĂ, usne, s. f. (Pop.) 1. Marginea de sus (de obicei răsfrântă) a unei oale sau a altui vas adânc; gură, buză. ♦ Marginea (răsfrântă) de jos a unui clopot. ♦ Marginea de sus a unei luntre. 2. Ghizd al fântânii (de la nivelul solului în sus). ♦ Parte mai largă la baza puțurilor ocnelor vechi de sare, formând un prag pe care se așază o armătură de lemn. – Din sl. ustĩna.

usnă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
úsnă (-ne), s. f. – 1. Gură, buză. – 2. Margine, ghizd. – Var. uznă, înv. ustnă. Sl. ustĭna (Tiktin). Sec. XVI, înv.

usnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
úsnă (pop.) s. f., g.-d. art. úsnei; pl. úsne

usnă (Dicționaru limbii românești, 1939)
úsnă, úznă și ústnă f., pl. e (vsl. ustĭna, buză, d. ustĭ, ușa, rudă cu lat. ostium, ușă; bg. sîrb. usna, buză; bg. rus. ustá, p. gură. V. ușă). Vechĭ. Buză. Azĭ. Trans. Olt. Munt. Mold. Marginea (buza) unuĭ vas (pahar, clopot, luntre, corabie): ceamurĭ [!] înfundate pînă la usnă (Oltenița, VR. 1912, 10, 54). – Și usmă (Olt. Rev. I. Crg. 4, 250). V. copastie.

usnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
usnă f. Mold. 1. limba clopotului; 2. vatra luntrei. [Serb. USNA, buză].

usnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÚSNĂ, usne, s. f. (Pop.) 1. Marginea de sus (de obicei răsfrântă) a unei oale sau a altui vas adânc; gură, buză. ♦ Marginea (răsfrântă) de jos a unui clopot. ♦ Marginea de sus a unei luntre. 2. Ghizd al fântânii (de la nivelul solului în sus). ♦ Parte mai largă la baza puțurilor ocnelor vechi de sare, formând un prag pe care se așază o armătură de lemn. — Din sl. ustĭna.