uscior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)USCIÓR s. m. v. ușor1.uscior (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uscior m. stâlp de care e prinsă ușa:
cu sgomot sare poarta din vechii ei usciori EM. [Lat. OSTIOLUM].
uscior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)USCIÓR s. m. v. ușor1.