ursăriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) URSĂRÍȚĂ,ursărițe, s. f. (Rar) Nevastă de ursar; p. ext. țigancă. – Ursar + suf. -iță.
ursăriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ursăríță (rar) s. f., g.-d. art. ursăríței; pl. ursăríțe
ursăriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) URSĂRÍȚĂ,ursărițe, s. f. (Rar) Nevastă de ursar; p. ext. țigancă. — Ursar + suf. -iță.